Joi seară Gigi Becali a „furat” startul în campania electorală. Dar nu este vina lui. Sau, mai bine zis, nu numai vina lui. De vină sunt și Chipciu și Latovlevici, care au garantat victoria Stelei la Molde, de vină este Reghecampf. Poate cel mai vinovat dintre toți pentru că a reușit să creeze o Steaua pe sufletul fanilor. O echipă cu poftă de fotbal, cu jucători – cei mai mulți dintre ei – dispuși acum să-și verse plămânii în iarbă, o echipă profesionistă. Steaua este, prin atitudine, o echipă mare. Cu suporteri pe măsură. Și nu o spun eu. A spus-o Ole Gunnar Solskjaer care și-a adus echipa la București ca să vadă și jucătorii lui cum este „în fotbalul mare”. Au văzut de două ori, au pierdut de două ori și acum se uită cu admirație la o echipă „mai bună decât Liverpool”.
Pentru suporterii steliști comparația nu poate fi decât măgulitoare. Pentru Reghe este o confirmare – a muncit bine -, dar pentru Gigi Becali nu înseamnă nimic. De astăzi el este în campanie electorală și tot ce se întâmplă bun cu Steaua trebuie să se transforme în voturi. O fi zis Ole Gunnar ăla că Steaua este mai bună decât Liverpool, dar dacă suporterii nu se vor înghesui să pună ștampila unde trebuie, degeaba. Și nu este o apreciere hazardată. Steaua a fost rampa de lansare în politică a lui Gigi Becali, l-a ridicat și coborât, în funcție de rezultate.
Coincidență, sau poate nu, tocmai în acest an, unul electoral, la Steaua este liniște, sunt rezultate și câte 50.000 de suporteri vin la meciuri. Și dacă oamenii sunt dispuși să plătească destul de mult pentru Steaua, sunt șanse mari ca unii dintre ei să-și dea votul gratis pentru Gigi Becali. Nu-i costă nimic să-l facă fericit pe unul dintre cei care au resuscitat Steaua, cu precizarea că meritul lui Gigi Becali, în acest caz, este că nu a făcut nimic. Doar a avut încredere în Reghecampf – antrenorul „la fel de sever ca Pițurcă, dar cu metode moderne” – probabil cea mai bună decizia luată de finanțator.
Și dacă Reghe a făcut din Steaua o echipă mare, Gigi Becali are 30 de zile să transforme acest imens capital de imagine într-o rampă de relansare în politica autothonă, acolo unde este „lux iar mesele din Parlament sunt mii de euro”.